Rămân ceea ce sunt…chiar dacă încerc să mă schimb uneori.
Iubesc ce am iubit mereu... Iubesc aerul cald de vară, seara. Pe o băncuţă lângă apă… şi tot timpul care a trecut. Cu fiecare experienţă bună sau rea… Cu fiecare risc asumat.
Pentru unii oameni sunt un om normal. Pentru alţii, de neînţeles.
Şi uneori aş vrea să renunţ. Să nu alerg pe pista greşită.
Să văd o străduţă îngustă în locul unor şosele aglomerate. Să fie totul mai simplu. Să fie mai simplu să iubesc. Să fie mai simplu să reuşesc şi, în acelaşi timp, să rămân ceea ce sunt.
Poate un vis prea mare, uneori... rătăcit printre alte milioane de vise măreţe.
Sunt ceea în ce cred.
