11 Minute [P.C]

Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot, fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am râvnit totul, pentru că iţi dădusem totul. Oricum , ceva mai bun decât mine nu puteam sa-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just.

Stelele...

Priveşte stelele.

Sunt la fel ca săptămâna trecută. La fel ca anul trecut.

Exact aceleaşi stele de mai de când eram copii.De când încă nu ne născusem.

Sunt sute de ani. Mii.

Peste încă atâţia nimeni nu va ştii cine suntem.Dar vor privi aceleaşi stele reci de mai.

Acelaşi cer cartonat şi tapetat cu stele.Doar stelele o să mai ştie de noi.

Doar stelele.

Noi vom muri.

Fericirea...

Fericirea este o coajă de nucă plutind, cel puţin la mine, pentru că e mult prea dependentă de circumstanţe şi e, din acest motiv, în perpetuă instabilitate şi stare de asediu.

Utopia pe care o credităm cu prea mult în decursul goanei nostre nebune în jurul ceasului necruţător, care ne-apropie de marele şi inevitabilul final, e, în fapt, o altă efemeridă. Uneori, până şi o durere de cap ţine mai mult decât starea asta confuză şi relativă pe care-o încerci arar... şi , cu siguranţă, te face să te simţi mai pregnant uman.

Habar n-am cum se declanşează mecanismul interior care te resuscitează subit, ce resorturi interioare saltă fragmentele sufleteşti zăcânde în amorţire şi resemnare şi-ţi înduc în conştientul plutitor impresia că eşti fericit.

E de-ajuns un cuvânt, o senzaţie, o iluzie, o impresie, o minciună sau doar o speranţă nebună...

Oricum, pe mine mă face să răspund aiurea la întrebări, să privesc minute în şir în gol, să ies pe balcon când, de fapt, vreau să mă-ntorc în sufragerie, să am reacţii întârziate la gânduri înflăcărate, să-mi simt inima bătându-mi nebuneşte ..nici nu mai ştiu dacă-n piept sau dincolo de el, căci e mare, imensă, rotundă şi tic-tac-ul ei e ca un bubuit de tobe la o petrecere cu mii de decibeli şi mă mir cum n-o aude tot blocul, tot oraşul, toată umanitatea ... Binecuvântată ignoranţă!..

Citate

Se spune că iubirile nu mor niciodată. Ori asta, în măsura în care eu nu mai simt nimic pentru trecut, mă face un om mort?

Aflat la mii de kilometri distanţă ajunsesem să tânjesc tocmai după neajunsurile şi stările pe care altădată le blamam.Se pare că sufletul are propriile amintiri.

Ajunsesem să fiu gelos pe oglindă.Era atâta de frumoasă încât reflecţia luminii făcea dragoste cu zâmbetul ei.

Am iubit atât de mult încât inima îmi percepe singurătatea de acum ca fiind o moarte clinică.

Atunci când omul la care ţineam cel mai mult m-a ucis cu premeditare, scrisul m-a ţinut in viaţă.

Ce mai rămâne de descoperit când doi oameni se descoperă în fiecare atingere?

Dacă prezentul şi-ar vedea chipul în oglindă, mai mult ca sigur s-ar sinucide

Iubirea este un cutremur cu epicentrul în inimă.

Iubire: a te sinucide cu entuziasm.

Nu de singurătate mă tem.Mi-e frică de ce aş putea face singur în singurătate.Singurătatea în doi în schimb e remarcabilă, sublimă , genială

Oricât aş încerca să mă desprind de amintirile şi de lucrurile care mă dor, inima mea se întoarce mereu acasă

Se spune că iubirile nu mor niciodată.Ori asta, în măsura in care eu nu mai simt nimic pentru trecut, mă face un om mort?

Uneori ceea ce vrem să spunem cu adevărat se află tocmai în spatele cuvintelor pe care, din anumite motive, nu le putem spune.

Confesiune...

Cauți înlăuntrul tău înțelesuri și dai doar peste ziduri de netrecut. Încerci să ieși din labirint ca un animal înspăimântat și pe măsură ce cauți scăparea, te afunzi din ce în ce mai adânc în necunoscut. Vrei să strigi, să ceri ajutorul cu lacrimi în ochi ori cu zâmbetul pe buze, ți se întind câteva mâini și ți se dau câteva explicații, dar toate astea nu-și au rostul... Nimic nu te poate salva, TU ești propria-ți mântuire și singurele adevăruri sunt cele din tine, singurele care te pot scoate în prăpastie...

Asta este legenda ta, asta este legenda fiecăruia dintre noi...

Noi înșine suntem singura cale spre ieșire din propriul labirint. Nimic în plus, totul este atât de simplu: rămânem în mijlocul labirintului până când renunțam a mai cauta dincolo de noi

Gand...

Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de meditatie. Orice om pe care l-am iubit şi nu-l mai pot iubi înseamnă pentru mine un pas inainte, nicidecum regret. Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, voi muri. Dar TU, cel care ştii că meriţi dragostea mea, ai grijă să nu mă ucizi!

A fi... tu

A deveni conștient de tine, cel care ești cu adevarat, a te cunoaște si a te recunoaște, a renaște in aceeași vița dându-ti singur șansa să alegi dintre toate drumurile ce ți se deschid în fața, drumul tău sunt pași către ființa ta, ce așteapta sa fie parcurși...

In tumulul cotidian, in vuietul timpui care se păvale peste noi in cascadă, in goana după false comori, pierdem sensul simplu, direct si clar a faptului de... a fi.

A fi- această alchimie a cărei deslusire o cautăm mereu în locuri unde nu e de găsit, uitând sau neștiind că-n noi e totul si noi suntem în tot...

Prosperitatea, abundența, reușita, adevarul, libertatea, râsul, împcarea, intuiția, bucuria de a trăi, toleranța, creativitatea, sensibilitatea, curajul, puterea, toate comorile sunt ascunse intr-un spațiu magic... tu

Drumul spre...

Urci scarile. Matasea te invaluie. Corpul ti-e mai usor ca niciodata. Ai asteptat mult clipa aceasta. Face parte din tine.

Si urci, si urci, si urci

Ce te asteapta dincolo de lentila obiectivului afisat? O magie ascunsa in colturile incaperii, dispusa in simboluri

I would die for ya baby but you won't do the same...