11 noiembrie 2010

Cat de simplu...

Imi plac lucrurile simple. Vorbele simple. Poate pentru ca de multe ori nu inteleg. Sau poate ca inteleg altceva. Si ca sa nu interpretez gresit, imi place sa mi se spuna simplu totul. Nu vad de ce am complica. Uneori pentru ca nu putem recunoaste ceva direct, ne ascundem dupa vorbe, ne codim, complicam totul. Ce rost are sa ne complicam ? De ce suntem confuzi? De ce nu incercam sa ne explicam dinainte totul? Introspectia interiorului nostru ne-ar ajuta mult. Oare vrem sa ne testam limitele?
Simplitatea e asa mareata! Are si ea filosofia ei. Filosofia simplitatii. Cand iubesti sa rosesti...cat de simplu poti cuceri! E asa natural sa-ti iasa iubirea pe piele! Iubirea e simpla, fireasca...Sau e prea complicata. Poate de asta nu reusesc sa o inteleg.
Dar solutiile musai sa fie simple si la indemana tuturor! Cel mai greu e cand e simplu!

Cuvinte

"Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte,
bazaltul de bazalt." N. Stanescu

Ma gandeam zilele acestea la maniera in care ne exprimam sufleteste cu ajutorul cuvantului sau printr-o poezie pe care o asternem pe blog sau doar o melodie. Unora nu le place poezia. Mie, da. Iti transmite un mesaj aproape pe nesimtite, cu caldura. Iti transmite o stare, o idee. Si cred ca nu e usor sa te faci poezie. Sa mesteresti cuvinte. Aceleasi cuvinte care te pot inalta sau care te fac sa cazi.
Cred ca trebuie sa ai sufletul pregatit pentru poezie, sa-i fie foame de creatie, foame de frumos, foame de cuvinte. Cuvintele nu ucid. Oamenii, da. Cuvintele ne intra prin urechi si ochi si ne patrund in suflet. Iar sufletul tanjeste mereu dupa cuvinte frumoase, spuse cu sinceritate.
Cuvintele ne apropie. Iar cand un poet moare, el ia cu sine secretul amestecarii cuvintelor care ajung la inima. Iar lumea e trista pentru ca simte ca pierde din hrana sufletului. Cuvantul este hrana!

Intr-o alta ordine de idei....cele doua cuvinte: