EA a deschis ochii, iar EL a sarutat`o pe retina. I`a atins ploapele și i le`a stins cu zahar brun. EL i`a atins buzele cu miere de masline. I`a demachiat pometii pătați cu mască de lamaie. Nu stia ca mierea e prea dulce. Nu stia ca zaharul e frate cu diabetul.
EA s`a îmbolnavit, iar EL a fost de`a drapta patului sau. I`a dat apa din izvoarele cele mai pure iar mancarea a gatit`o cu propria`i figura. EA nu a mai gustat vreodată zaharul. EA a uitat gustul mierii.
Iar masca de lamaie întinsa acum pe tot corpul, treptat, treptat, s`a transformat într`un sicriu din coaja de portocala.
EA i`a zâmbit si a murit în agonie.
EL și`a lipit o masca de satir. Nu a mai văzutao. Dar nici nu a mai gustat vreodata mierea. Nici macar zaharul brun.
EL nu a mai iubt. EL, nu a mai zambit.
EA, a murit. Zambind ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu